Flavius Tirnoveanu - In care mi-o prezint in caine

Pentru ca eul meu ratacit de mine care e Asklepios adica eu, este la faza lite a RAR-ului, eu care sunt la versiunea hardcore, m-am gandit sa ii arata ca nu o duce bine despartit de mine. Ce tocilescu domne..ce alea alea. Uite aici text:

Asklepios se manipula concentrandu-se. In sfarsit aparu o viziune, figura familiara a unui coolie, cainele mare si devotat, pe care il avusese cand mergea la scoala. “Ham!” Asklepios parca il auzea pe Rex latrand “Ham!Ham! Hau!”Rex arata intocmai ca pe vremea cand era in viata. O ureche ii atarna. Gafaia. Aparitia sari peste un gard si alerga dupa un bat care cine stie cum aterizase deasupra plapumei lui Ignatius. In timp ce blana cafenie si alba se apropia, ochii lui Asklepios se dilatara, privira crucis si se inchisera, iar el ramase fara vlaga printre cele patru perne, sperand sa se gaseasca prin camera niste servetele de hartie

Era mult prea potrivit textul pentru eul meu netrebnic si cainele lui neprezentat ca sa nu il bag in text. Pentru ca sunt un cult asa cum voi nu sunteti, deci ma simt obligat sa va dau un hint. Cartea a luat premiul Pulitzer.

Dau o suta si un leu
celui care sare cum sar eu

A nu, asta e din alt film.

Hai sa cut the crap (ca mi-e o foame de crap care e peste, nu stiu daca v-am zis) si astept raspunsul la intrebarea: In ce carte eul meu de prisos, askleprisos a fost personaj principal si a luat in mana Pulitzeru.

Pusi!

In care eu acum explic titlul blogului in care ma exprim spunand gandul in care ma regasesc dar in care gasesc si placerea in care ma scuFund. Daca aici eul meu este cinstit sonor si deschis cu dvs, spunand lucrurilor pe nume, dincolo, prin latura mea de cuceritor sunt mai discret. Ca mai ma dau eu ca Asklepios (care sunt tot eu) de gol si arat niste adevaruri fara sa vreau e una, si ca sustin aici un adevar drept precum stalpii sacrii din antichitate e alta. Stiu, pare ca vreau sa sochez. Nu, chiar daca adevarul in sine o face. Decat am sa va povestesc acum.

Deci (nu stiu daca v-am mai spus dar eu am facut facultatea de mecanica si deci nu cea de filologie, deci am multe de invatat si deci, o fac, si analizez modul licentiat de poetic in care scriu cei care cunosc limba romana si deci ii corecteaza pe altii, sau deci si mai rau, nici macar nu mai pot citi texte care au pacatuit prin lipsa lui deci) dupa ce am plecat din dulcea vatra a silistei fara de gumesti Poienii Mari, de langa granita cu Ucraina, prinzand gust de orasean (ca nu stiu daca v-am mai spus, dar eu ma duceam adeseori pe jos pana la fabrica Europien Drinks de la Oradea sa ii iau lui mamuc suc de la dozator) am zis ca trebuie sa avansez un pas inapoi dupa cum faceau hoplitii cei viteji si sa dau la facultate la Bucuresti care este capitala Romaniei (nu stiu daca v-am mai spus). Continue reading ‘Asklepios si petjobs.ro’

Dragul meu Flavius, cezarul meu
eu redau cu copy-paste mailul ce ti l-am trimis atat pesonal impreuna cu pozele ce ti le-am facut azi noapte in timp ce tu credeai ca dorm si bantuiai pe google in cautare de trafic si citate celebre, gandind proFund.
Ochii tai luminosi si senini, privirea inteligenta care m-a cucerit din prima clipa, falanga mareata care imi genereaza fluturi in stomac de cate ori imi aduc aminte de ea, toate au fost surprinse de minusculul aparat.
Clik!

Cu netarmurita admiratie si nu numai,
Joy Ana.

Cu voia fanilor, un mic clip care arata cum am capatat eu trafic si recunoastere in blogosfera, renume si nopti nedormite.

Adevarul e ca eul meu zapacit aslepios care este tot eu, a invatat bine de la ceZarul meu de cacat Paula Badescu. Numai ca spre deosebire de mentor, eul meu ratacit nu stie unde sa se opreasca. Dar am primit asigurari de la doctorii si vracii mei virtuali ca asta se va intampla “la capat”. Acolo ma voi opri. Acum mi se lucreaza capatul…dosul adica

super-repede raman fara rabdare
super-tare am devenit fiind futut in soare
super-bine ar fi daca nu as avea si tare
super-agent in firme distribuitoare
super-bucuros cand dau de mioare
super-abil ma cred cand fac pipi din picioare
super-poet caci comentez rime obositoare
super-sofer ma lovesc de tiruri infloritoare
super-econom in planuri de distributii financiare
super-tata as fi ca si copil din floare
super-suparat pentru ca nu trec de pragul “ma doare”
super-uimitor o bag pe mama in rumoare
super-B cand le fac pe ele sa se-nfioare
super-posac cand sunt dat pe la razoare
super-cat cand cineva e rozatoare
super-man cand puiului i se cere sa “zboare”
super-ciuline ce doar doi dinti mai are
super-hain ca parte pierzatoare
super-senha pen`ca nu suport sa stau in asteptare
super-gurmand daca te cred drept mancare
super-bun pentru mirosit basini nasoale
super-aburitor cand ma leg de chestii principiare
super-inotator caci flegma altuia imi da o stare linistitoare Continue reading ‘Eu ca eul meu Asklepios sunt super…’

asklepios cuceritorul Says:
martie 12, 2008 at 11:14 pm Cu ce aplicaţie şi cu cîtă sudoare discută permaprost despre ciulinul… ştirb! Nu e greşeală de tipar: ŞTIRB! Permaprost face hermeneutica CIULINULUI ŞTIRB! Apăi să nu-l preferi, dragul de el, cu pula şi căcatul în gură?!

La un moment dat, eul meu descentrat, Asklepios, in contradictie cu eul meu civilizat si sfios care sunt eu a citit o insemnare si o joaca a unor oameni mari si a sfarsit in a vorbi urat la adresa unor persoane invocand semnificatia “ciulinului shtirb”. Oh, cata munca de lamurire trebuie sa duc acum, sa le explic oamenilor de unde atata unghi obtuz in ANALiza lui Asklepios, eul meu cel rau si fara creierul meu care e la mine. Noroc ca si membrul meu tot la mine este, dovada ca ma pot umili in fata dvs sa va spun aceste lucruri. Continue reading ‘Portretul mamei mele, de mine’

Vin in fata dvs, stimata comunitate (caci blogurile sunt oameni, nu-i asa? Eu cred cu tarie in acest lucru! Cred!) cu inima deschisa si asternuta in sentimente de deznadeje cu speranta ca o voi putea scoate la capat cu mine. Pentru inceput vreau sa va povestesc cateva lucruri despre mine. Cand eram odata la pascut cu viteaua (in weekend adica, caci in restul saptamanii nu stiu daca v-amz zis, lucrez la o firma de distributie de bauturi alcoolice ca agent comercial. Am obtinut cu greu acest loc de munca, noroc ca am avut facultatea de mecanica facuta, altfel…Am dat si proba practica. M-au pus sa desfac o sticla de 5L de apa plata Carpatina - ca doar nu ma punea din prima pe alcool - fara surubelnita. Nu am varsat decat 3L pe mine), stateam eu asa scufundat in iarba deasa si umezita de o substanta galbena (nici asta nu stiu daca v-am spus, dar urasc poluarea si ploile acide) si ma gandeam la viata mea, la impasul in care ma gaseam. Cu Camelia nu ma intelegeam (nu e cazul sa va mai zic cine e Camelia, intrucat presimt eu asa, ca o sa am cititori inteligenti), nici chiar la pat (unde eu mereu ma puneam primul capra…doamne iarta-ma ca vorbesc prostii). Si am hotarat asa, in inima mea ca e cazul sa incep ceva nou, sa imi dinamizez viata (ma pricep la d-astea, eu am facut de altfel armata la genisti, 6 luni, stiti…din cauza facultatii. de aceea m-au pus doar sa scot schijele din camarazi). Pe la serviciu, am auzit eu vorbindu-se de chat. Un lucru sa fie clar, si il spun din capul locului: eu sunt un om cu mult caracter! Eu nu aveam de gand sa ma apuc sa ma inhaitez cu niscaiva haimanale pe te miri ce chaturi. Nu. Continue reading ‘Îmi pare rău, dar începuse să seman a caz clinic’